Despre paraziți

Paraziții s-au înmulțit peste măsură în societatea actuală, chiar și în micul nostru județ cum este Sălajul. Paraziții au fost și vor trăi câtă vreme va exista această lume. Niciodată nu se vor abate de la drumul lor. Le place mizeria, urcă pe spinarea celor corecți și harnici și trăiesc de pe urma altora. Nu vor să iasă din starea asta, una plină de cele mai multe ori de tot ceea ce este mai murdar. Paraziții sunt tot mai mulți și printre noi. Pe mulți îi vedem pe scena politică, în instituții, în firme private, în toate domeniile. Ei nu au mustrări, așteaptă mereu să se bucure de pe urma corecților și harnicilor. Râd în neștire de cei buni, trec de la o stare la alta, sunt gata mereu să atace, să știrbească, să pătrundă adânc pentru a distruge. Cunosc și eu câțiva paraziți. Nu îi interesează că sunt dați în judecată, că au datorii imense, că spurcă și distrug tot pe unde trec. Nu, ei vor doar să mănânce pe moment, mult și bine. Modelul de parazit uman este cel mai cumplit. Neavând altă cale de apărare de cât atacul, parazitul lovește înainte să deschidă gura. El nu știe vorbi, nu poate duce o conversație civilizată, nu are cultură generală, cărțile îl scârbesc, poartă o ură cumplită împotriva celor educați, iar frustrarea lui o simți de la o poștă. Așa e parazitul și nu se va schimba niciodată. Cine e de vină pentru că trăim alături de ei și le permitem să fie tot mai mulți și mai grași? Noi, eu, tu. Dacă muncești ca un nebun, parazitul te va spurca și te va arăta cu degetul că ai, că nu duci lipsă de nimic, iar dacă lenevești, te va întina și va spune tuturor că ești un oropsit. Parazitul schimbă partidele mai des ca ciorapii, trece rapid de la stânga la dreapta, merge cu cine îi promite mai mult, cu cine are șanse să îi dea cărniță. Nu regretă nimic, singurul lui scop în viață este să urce pe spatele tău, a celui care lucrează corect și are succes prin muncă, prin perseverență. E toamnă și e frumos, miroase a struguri copți, a nuci și a pădure.